Sarcina si eu I

photo(4)Cum sa scrii despre sarcina? Despre ceva ce e inauntru, se misca si te face sa te uimesti in fiecare zi de minunea de pe pamint: capacitatea frumoasa a femeilor de a purta un copil 9 luni in burta, ca sa-l nastem ai apoi si sa-l vedem alergind prin casa peste citiva ani. Mdaaaa…. Eu sint intr-a 8 luna de sarcina acum, si nu a fost o zi in toate cele 8 luni cind nu am simtit uimire, putina evlavie si multa dragoste pentru micul din burta mea, care misca cind aude muzica, vocea tatei sau cind mama maninca. 🙂 da, o sa fie un baiat, asa e! 🙂

Am aflat noutatea cea mare cu o zi inaintea Pastilor. A fost doar pe jumatate surpriza, caci eu pe secret asteptam noutatea deja de vreo 3 luni. Taticul a fost mirat, putin shocat cred ca, insa a reusit sa simta imediat bucurie si umilinta chiar, si atunci am plins ambii. A fost un moment deosebit.

Si a inceput starea de euforie, amestecata cu palpitari de inima, apetit bun si o nevoie nebuna de a dormi!! 14-16 ore pe zi de somn nu gluma!! Primele 2-3 luni cu multa mirare intruna, cu o deosebita placere si multumire Domnului ca-s o femeie sanatoasa si ca pot avea copii- pina acuma ma gindeam la de toate! – au trecut usurel, fara greturi, pofte nebune sau alte chestii prin care trec multe femei insarcinate.  Daca mincam bine de 3 ori pe zi, dormeam mult si ma odihneam, ma simteam perfect!

Apoi a venit luna a 4, a 5, care m-au facut rotunda si plina de viata, aratam bine, apetitul s-a normalizat, incepeam sa ma obisnuiesc cu burtica care traia o viata a ei, aparte, cu miscari a bebelusului in orice moment al zilei. Trimestrul 2 e cel mai frumos si usor, caci hormonal si fiziologic corpul femeii se obisnuieste cu sarja aparuta si bebelusul incepe sa creasca in volum. Yoga si inotul- iata cele 2 tipuri de sport care m-au ajutat- si continua sa ma ajute- sa mi pastrez muschii in forma si mai ales, sa dorm noptile fara dureri. Dureri in muschii picioarelor si a miinilor vorbesc de blocare sangvina si ceva trebuie de intreprins in asa cazuri! Inotul este foarte efectiv pentru mine, pina acum….

Cit de mult ne schimba emigrarea?

Recent a trebuit sa traiesc o situatie care ma face sa ma gindesc la cit de mult se schimba persoana care a emigrat din tara de bastina. Sint de acord 100% ca ne schimbam, in fiecare zi, caci viata e o lectie. “Change or die”, zicea un filosof… Acceptarea acestui lucru te face sa incepi sa privesti lumea cu alti ochi, de parca ai fi la scoala iarasi, si totul ce ti se intimpla, e o posibilitate de a vedea ceva nou sau de a-ti largi orizontul cunostiuntelor.

Problema apare cind are loc o neintelegere profunda intre oameni, si eu fiind una din partile participind la discutie, imi dau usurel seama ca nu mai sintem pe acceasi unda, ca nu impartasim aceleasi valori chiar, ca nu avem aceeasi atitudine fata de viata si ceea ce ea ne ofera, ca niste lipsuri de lunga durata se fac vizibile insa doar mie… En bref, conversatia are loc, dar e schioapa, oarba, si nu se vrea lecuita!

Acum trebuie sa fiu sincera cu mine si cu tine, draga Cititor, si sa spun ca unul din marile neajunsuri ale mele e dorinta de a educa persoana care, dupa mine, are nevoie de educatie! 🙂 S-o fi tras de la educatia sovietica dorinta asta oarba de a spune interlocutorului: “nuu, stai, ca aici altfel tre’ sa faci ca sa ai succes. Asculta..” si aici incep sa invat persoana in cauza cum sa faca si sa dreaga ca sa-i reuseasca ideia. Acum ma face sa zimbesc “mamica” asta din mine care totdeauna are o solutie pentru cel ce sta alaturi. Insa nu tot timpul a fost asa. Eram sigura ca ideia mea e cea buna si trebuie urmata fara discutii!!

Intrebarea care apare si ma face sa ma opresc in elanul meu de a-mi ajuta aproapele este: ” El sau ea insa, are nevoie de solutia ta acum?!  M-am gindit eu vreodata ca cel sau cea care-mi explica chestia sau durerea sau frustrarea, poate ca are nevoie doar de a fi ascultat, atit?!

Indraznesc sa cresc in ochii mei si ai altora, si sa ma intreb la inceput: ce spun de fapt cuvintele acestei persoane? Cit de mult are nevoie ea de ajutorul meu? De ce are nevoie in acest moment sora-mea- de morala sau de sustinere?

Intrebarile sint cele care ne ajuta sa trecem pragul. Ele ne fac sa rascolim, sa petrecem ceva timp in reflectare, si sa gasim comoara: ce vrem cu adevarat sa spunem cind stam de vorba cu cineva…

Cu pace,