Setea de tradiție in ajunul Pastelui

E joi seara in saptamina mare. Si-mi aduc aminte cu lacrimi in ochi si umilinta ca mama mea, in joia mare, coace pasca, pîine, prajituri si placinta. Ea zice ca nu se coace vineri, căci vinerea e numita Neagră, din cauza morții lui Isus. Si deci vineri nu se gateste. Joi e ziua cea mai importantă – se coace pasca. Se coace pîinea de Pasti, si este oare pentru orice moldovean produs mai pretuit, iubit si așteptat ca pîinea mamei din cuptor? Tatal meu e cel care are grija de foc. El stie cu siguranta cind cuptorul e gata, si maica mea fuge incolo incoace: placinte, tavale, ulei, brinza si cartof, curatenie, ooof cite sint de facut! Si tot asa pina cind totul se da in cuptor, si mama mai respira putin.

Simbata se face ordine mare in ograda si in casa, se face mincarea de Pasti si se vopsesc ouăle de Pasti. Simbetele erau deosebite pentru mine cind eram mica dar si adolescenta caci la 3 de noapte, duminica dimineata, mergeam la biserica cu mama si alte mame si copii din mahala, la sfintit pasca. Cu mare placere o priveam pe mama cum pregatea ea cosul de Pasti: oua, pasca, miel copt, bomboane, prajituri. Si noaptea, bucurosi ne trezeam fuguta, ne imbracam si mergeam la biserica. Trebuia de asteptat acolo, linga biserica afara, pina la 6 dimineata. Inghetam uneori binisor, dar oricum insistam in fiecare an sa mergem cu mama la biserica. Pai acolo stateam de vorba cu prietenele de la scoala, ne plimbam in jurul busericii. Si cind se lumina de zi, preotul iesea si ne sfintea ce aveam in cos. Apoi mergeam toti fericiti acasa, mincam din sfintit, si care mai dormea, care afara deja hranea pasarile-asta mama mea niciodata nu are hodina:)-insa duminica dimineata era putin speciala, mai alea momentul cind intram in casa si strigam Hristos a Inviat! si tata si sora-mea se sculau.

Mi-e dor de zilele celea la nebunie. Anume acum si aici, in tara unde traditiile sint atit de neinsemnate! unde la Paste se maninca iepurasi de ciocolata si nici nu se stie de ce se sarbatoreste Pastele. Sau poate nu-s ale mele traditiile astea, de asta nu-mi plac. Sau poate mie-e dor de copilarie… Mda. Trebuie sa-mi cumpar bilet acasa.

Paste fericit!