Emancipare sau sclavie? Despre femei si nu numai…

Image

Niciodata nu m-am gindit ca voi spune asta, insa iata: mi-e frica sa ma intorc la servici, la viata sociala, la obligatii de tot felul, mai mici si mai mari, la alergare continua care incepe la 6 dimineatsa si nu se termina decit cu un dush ferbinte, atunci cind copilul doarme, vesela e curata, prinzul pe miine e pregatit pentru toate familia si hainele/scutecele stau aranjate pe miine.

Si nu sint eu una care gindeste asa. Atitea cunoscute am care-mi spun ca fara cafea nu incep ziua, ca atitea au de facut incit nu se pot opri: daca decid sa se odihneasca nitel intr-o seara, a doua zi vor avea de doua ori mai multe de facut, ca au impresia ca se invirt ca veverita in colivie, ca nu mai au puteri sa fie si performante la serviciu in rind cu barbatiii, si mamica care se joaca serile cu copilasul/ii, si sotie si amanta dulce, gingasa, glumeata si calda. Pai cum naiba se le reusesti pe toate?!

Fara sa vreau fac concluzia ca a combina viata de familie, mai ales cu copii, cu viata sociala si profesionala la inceputul secolului 21 e aproape imposibil. Probabil o sa spuneti: angajeaza o doamna sa vina sa-ti faca ordine, apoi poti sa gasesti o gradinita care e deschisa pina seara tirziu. Asa da, e posibil. Insa eu vorbesc de familia sanatoasa, in care copiii nu sint lasati 12 ore pe zi la gradinita cu straini, si in care mama cumpara pentru cina produse congelate care se incalzesc in cuptorul cu microunde (=despre pericolul caruia vom vorbi numaidecit cu o alta ocazie) si in care parintii petrec 80% din timpul lor in afara familiei si casei lor. Familia sanatoasa si puternica e cea care gateste mincare, curata casa, fac sport, merg la plimbari, la muzee, la zoo, la circ sau teatru, se joaca IMPREUNA. Doar in asa conditii mama si tata petrec timp impreuna si-si mentin cuplul sanatos si relatia cu incredere si respect, doar asa copii invata valori bune, esentiale de viata, valori pe care nici-o gradinita din lume nu le va putea dezvolta.

Si ma duce gindul la filmele care ne arata, cu ceva schimbari sigur dar totusi, viata femeii in secolul 19. Sa ne imaginam un exemplu: doamna Cojocaru. Ea locuieste cu sotul si cei 3 copii ai lor in casa parintilor ei. E o casa incapatore, unde generatiile co-locuiesc si beneficiaza enorm una de alta. Nepotii cu bunicii, parintii cu copii lor. Important: bunicii nu sint dusi in resedinte pentru batrini, asa cum e la moda in vest acum, in 2012; bunicii joaca un rol extrem de insemnat in educatia nepotilor. Pe linga faptul ca-si ajuta copii cu cele pe acasa, atit cit le sta in putere. Mai departe: doamna Cojocaru nu lucreaza intr-o companie care-i cere aceeasi peformanta ca sotului ei. Ea are grija de familia ei, si in aceasta propozitie intra urmatoarele: gateste mincare sanatoasa si proaspata pentru sot si copii; are grija de curatenia hainelor si a casei in general; chiar daca copii merg la gradinita, nu-i lasa decit pe 5-6 ore, dupa care vine cu ei acasa si se joaca, citesc, gatesc impreuna, discuta. Doamna Cojocaru are timp pentru ea: citeste, reflecteaza, obtine informatie (poate inconstient o cauta!) ca sa poata discuta cu copii si sotul ei pe orice tema. Pe scurt: ea creeaza spatiul dragostei acasa la ea, dragoste mare si luminoasa care-l intareste pe sot si care-i educa copiii si ei cresc sanatosi mintal, emotional, spiritual si fizic.

Indraznesc sa spun ca știu de ce s-a hotărât ca doamna Cojocaru trebuie sa lucreze in rind cu bărbatul ei: cind ea statea acasa, ea nu plătea impozite statutului. Copii pina la 6-7 ani erau educați de mama si tata, nu de stat. S-a găsit soluția: emanciparea femeii. In așa fel, dorind sa fie egala cu bărbatul, femeia de fapt a devenit Sclava, caci pe linga postul important care o preocupa zi si noapte (venitul barbatului a scazut considerabil ca consecință), ea trebuie sa fie mama care se ocupa cu adevărat de familia ei si soția care are timp pentru soțul ei. Mai adaugam aici si statistica care spune ca femeile profesionale cu posturi importante iau concedii de boala din cauza  “burn-out”-ului (starea de extenuare fizica si morala) de 2 ori mai mult decit barbatii.

Astept cu îngrijorare si speranța. Sper din tot sufletul ca voi găsi timp pentru toate si ca nu voi cunoaște niciodata ce înseamnă “burn-out”, boala civilizatiei noastre.

Va las cu bine,
Elena

Advertisements