Se fac 5 ani de cind sint dusa de acasa…

Ce este prietenia? De ce ne intelegem bine cu unii si deloc cu altii? Cum sa pastrezi o relatie pasionanta si sanatoasa? Ce vreau sa fac cu adevarat in viata? Ce ma face fericita? De ce societatea vede in bani valoarea absoluta? daca facem parte din sistemul de consum, cum sa-l parasim fara a pierde beneficiile vietii civilizate? Oare toti sintem meniti sa devenim parinti?

Cam astea sint intrebarile care imi ocupa mintea si cugetul la moment. Or fi ele intrebari care apar dupa 30, ori totusi e imigrarea din tara natala in una straina care te face sa pui la indoiala toata filosofia de viata acumulata pina acum? Si mai ales, e bine sa-ti pui atitea intrebari ca sa contientizezi viata asa incit sa incepi sa o simti cu adevarat? Eu zic DA!

Acum 5 ani, am venit la Montreal cu ginduri de a-mi schimba viata, si am reusit.

20110510-055113.jpg

Am studiat la o universitate locală, mi-am făcut prieteni printre localnici, am căpătat unele obiceiuri ale localnicilor si pot sa spun cu onestitate ca ma simt jumate canadiana, jumate moldoveanca. Am încercat intruna sa-mi pastrez identitatea natala insa doar partea ei pozitivă. Am înțeles aici cu claritate uimitoare care-mi sunt neajunsurile si calitatile, vad cum venim noi de acolo încoace si cit de mult ne schimbam dacă vrem, si observ si ce se întîmplă cind schimbările necesare nu au loc. De ce trebuie sa ne schimbam cind imigram? mă veți întreba. Răspunsul e simplu: o noua societate impune reguli noi de viața, munca si joc- ele trebuie acceptate. Acceptarea vine cu resemnare si ingaduinta. Refuzul de a accepta aduce ura, minie, batjocura, neintelegere si nerăbdare cu cei diferiti de noi, si mai ales, lipsa de motivare.

Nerabdarea mea iesita din comun s-a prefacut pe tarim nou in răbdare si curiozitate. Lipsa de incredere in sine a dispărut, si a apărut launtric o Lenutsa linistita si sigura ca tot se se petrece cu ea, are loc la moment potrivit in locul potrivit. Nu-mi placea deloc sa întilnesc oameni noi 10 ani in urma- doar faptul ca trebuia sa zimbesc unui strain mă facea sa ramin acasă la anumite ceremonii! Acum insa, știu ca am ce spune dar si pot asculta un strain atunci cind îl intilnesc, si cred din tot sufletul, ca orice persoana din jurul nostru ne poate ajuta sa crestem, sa aflam ceva nou, sa devenim mai omenosi, mai deschisi, mai modesti- in dependența de lipsurile care le avem. Oamenii noi in viața ne regleaza problemele noastre, fie ca o vrem noi sau nu.

In anturajul meu acum am exemple de lume frumoasa care au venit încoace, si-au rasuflecat minecile, si si-au faurit o viața noua. De la zero. Studii, servici, cunoștințe, toate pe rînd au apărut, si ei sint alții. Sint mai linistiti, mai intelepti, mai siguri de cine sint, ce vor de la viața si cum sa-si atinga scopurile. Aceasta e minunea imigrarii.

Mă bucur ca am petrecut acești 5 ani in Montreal, trecind prin atitea situații neprevazute, hazlii sau tragice, insa nu am uitat sa învaț lecția din fiecare din acele situații. Cit trăim, învățăm, si orice experiența e o alta lecție pe care Viața ne-o daruieste. Ferice de cei ce înțeleg aceasta!

Va las cu pace si dragoste,

Advertisements

2 thoughts on “Se fac 5 ani de cind sint dusa de acasa…

  1. o da… asa simt si eu, Vitalie!! acum ca imi creste un copil sub inima ma simt mai vie ca niciodata… cind esti strain, devii mai puternic. fiindca nu ai radacinile sa te sustina. te tii de ce poti- prieteni, invatsatura, dragoste, soare….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s